Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu ÅŸi l-a rugat: “Doamne, aÅŸ vrea să ÅŸtiu cum e Raiul ÅŸi cum e Iadul.”
Dumnezeu l-a condus pe om către două uÅŸi. A deschis una dintre ele iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas cu tocană care mirosea atât bine de îi lăsa omului gura apă.
Cu toate acestea, oamenii care stăteau la masă erau slabi ÅŸi bolnăvicioÅŸi. Păreau a fi înfometaÅ£i… Aveau linguri foarte lungi legate de braÅ£e ÅŸi deÅŸi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, din cauza cozilor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură…
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinÅ£ei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai văzut Iadul. Vino să îÅ£i arăt ÅŸi Raiul!”
În cealaltă cameră se găsea aceeaÈ™i masă rotundă cu acelaÈ™i vas mare de tocană mirosing îmbietor. Oamenii de la masă aveau aceleaÈ™i linguri incomode, dar păreau bine hrăniÅ£i, râdeau ÅŸi vorbeau între ei.
Omul pios a spus: “Nu înÅ£eleg!”
“Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “AceÅŸti oameni fericiÅ£i ÅŸi sănătoÅŸi au învăţat să se hrănească unii pe alÅ£ii, în timp ce ceilalÅ£i se gândesc doar la ei înÅŸiÅŸi…”
